Toate gândurile mele,
Neștiute nici de stele,
Ochii tăi mi le ghicesc.
Iar în clipa de tăcere
Îmi aduc o mângâiere
Ochii tăi care vorbesc.
Și când somnul se destramă,
De mă simt cuprins de-o teamă,
Ochii tăi mă liniștesc.
Când m-alungă vreo privire
Poleită-n strălucire,
Ochii tăi m-adăpostesc.
De mă uită lumea toată,
Când vrea ea, niciodată
Ei nu m-or uita.
De mă vede lumea toată
Cu ochi răi,
Nu mă văd așa ochii tăi.