Cu mâna în buzunar și privirea în zare,
Într-un fel marinăresc, în gen ostășesc,
Stătea un flăcău cu cămășuță verde,
Cu pletele-i negre în vânt,
Cu bereta într-o parte.
L-am întrebat cine e și el mi-a spus:
"Sunt muntele, Domnul și un rob al Său".
Sărman flăcău cu cămășuță verde,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte.
De ce-mi dau năvală gânduri frământate?
Dinaintea mea stătea un osândit.
Haide, băiete, cu cămășuță verde,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte.
Ascultă-mă, leapădă-ți fecioria,
Indiferența la strigătul meu îndârjit
Și leapădă-te de cămășuța verde,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte.
Vei ști după aceea de-ai pierdut ceva,
Dacă numai eu te-aș mai putea scăpa.
Vai, băiete, cu cămășuță verde,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte,
Vai, băiete, cu cămășuță verde,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte,
Cu pletele negre în vânt,
Cu bereta într-o parte.