[Intro]
Hei, sunt o fată obișnuită
Zâmbesc mereu, mă știți, dar când nu mă vede nimeni, plâng destul de des
Ca tine, ca voi... mi-e frică să nu greșesc și am momente când mă uit la mine și nu mă mai regăsesc, nu mai văd nimic, văd doar umbră
Și tot ce mi-a rămas e un cântec și o oglindă. Doar ele ce mă mai ascultă...
[Refren]
Cum pot să mă privesc acum?
În oglindă-i altcineva
Învăluită de un fum, amintește-mi cine sunt
Și sper că nu-i prea târziu să fiu cum aș vrea să fiu
Cum pot să mă privesc acum?
Nu mai știu cine sunt
[Strofa 1]
Ascunsă după sticlă, o fată obișnuită
Sunt doar un om, înc-un vis nemuritor pe-acest pământ
Sunt doar o siluetă, de viață-ndrăgostită
Acolo unde cerul și oceanul se întâlnesc
Pentru-o secundă să uit să mă opresc
Acolo să mă caut și o să mă regăsesc
(Între două lumi, se naște încă un univers)
[Refren]
Cum pot să mă privesc acum?
În oglindă-i altcineva
Învăluită de un fum, amintește-mi cine sunt
Și sper că nu-i prea târziu să fiu cum aș vrea să fiu
Cum pot să mă privesc acum?
Nu mai știu cine sunt
[Punte]
Mhmm, yeah, nu mai știu, nu mai știu cine sunt
Yeah, nu mai știu, nu mai știu cine sunt (No, no, no, no)
[Refren]
Cum pot să mă privesc acum?
În oglindă-i altcineva
Învăluită de un fum, amintește-mi cine sunt
[Outro]
Și da... într-un scenariu neobișnuit, eu rămân doar o fată obișnuită