În seara de Sfântul Ioan, slăvită,
Nimenea nu vrea să tacă,
Să își șoptească în pumni, taman atunci.
Și o oală cu busuioc
Trece în marș, în coloană, tra-la-la,
Cu torțe și cu baloane,
Prin îmbulzeală, cu poticneli.
Dansând apăsat freamătă mai mult inimile!
Iată o șoaptă cum se preface în fluierat:
Ri-pi-pi-pi-pi-pi-pi!
Și niciodată în alt fel!
Flăcăiandrii, ei sunt cei care se avântă
Ri-pi-pi-pi-pi-pi-pi!
În șoapta vreunei fete?
O pâinișoară, leru, capiru,
Prin păcăleală, prin capriciu,
Când mă vezi pe stradă doar, gâscuțo,
Mă și abordezi în șoaptă,
Așa cum lingușești un pumn de evreu.
Până și bocetul mamei
Neîncetat, se mai opri,
Că șoapta era chiar a mea!
Nu ar da-o altcuiva!