Nu mă tăia, nu mă lovi, doar permite-mi să mă duc
La cabinetul asistentei, acolo de unde dispar
Sunt palidă ca o foaie volantă pe care ei o primesc
Din aruncatul plămânilor mei în zăpadă
Mda, tușesc
Sângerez, plasturii nu ajută la nimic
Căci ei mă urăsc, deci mă prefac
Doar ca ei să mă ducă...
Du-mă acasă
Dă-mi scutirea aia roz
Chestia asta se învechește
Am obosit să-mi doresc să chiulesc
Ooh, ohh, ooh
”Doamna profesoară, pot să stau aici?
Asta din spatele meu îmi taie părul.”
”Nu, stai naibii jos și holbează-te la tablă.”
Am înscenat o convulsie și am tulit-o de acolo
Mda, tușesc
Sângerez, plasturii nu ajută la nimic
Căci ei mă urăsc, deci mă prefac
Doar ca ei să mă ducă...
Du-mă acasă
Dă-mi scutirea aia roz
Chestia asta se învechește
Am obosit să-mi doresc să chiulesc
Du-mă acasă
Dă-mi scutirea aia roz
Chestia asta se învechește
Am obosit să-mi doresc să chiulesc
Acasă, se învechește...