Să nu mă-ntrebi de ce,
Lumea din jur nu mai e,
În mintea mea.
Acum trăieşti doar tu.
În iernile târzii,
Eu te voi încălzi,
Îţi voi şopti:
Viaţa mea eşti numai tu.
Până-n zori să rămână,
Să gustăm din dulceaţă,
Să te-ntreb cu privirea,
Să-mi răspunzi cu iubirea,
Iar când ne-om trezi
Îţi voi reaminti,
Că pentru mine eşti numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu, tu, tu, numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu. Numai tu.
Doar tu.
Doar tu.
Doar tu.
Atinge-mă uşor,
Să simt că simt că explodez, că mor.
Şi-apoi să-mi spui,
Că-n gândul tău sunt numai eu.
Să ne-adormim cu greu,
Şi-n zori să spui numele meu.
Iar în visul tău voi veni şi vei şti,
Că eşti doar tu.
Până-n zori să rămână,
Să gustăm din dulceaţă,
Să te-ntreb cu privirea,
Să-mi răspunzi cu iubirea,
Iar când ne-om trezi
Îţi voi reaminti,
Că pentru mine eşti numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu, tu, tu, numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu. Numai tu.
Doar tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu, tu, tu, numai tu.
Numai tu, inima mi-o frângi doar tu,
Numai tu. Numai tu.
Doar tu.
Doar tu, doar tu, doar tu.
Doar tu, doar tu, doar tu.
Doar tu.