Numai noaptea [French translation]

Numai noaptea vino, când tăcerea

Se loveşte tainic de fereşti,

Când mă-nchid ursuz în încăperea

Unde stau şi-aştept să te iveşti.

Ca un fur ce vrea să-mi intre-n casă,

Dar s-a prins în curte printre vreji,

Numai noaptea vino, când se lasă

O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturând în urma ta eşarfe

Negurile toate de pe lac,

Fă să înceteze-aceste harfe

Care ziua-ntreagă nu mai tac !

Şi la umbra lunii blestemată

Te apropie-ncet prin pragu-nchis,

Ca să fii şi mai neaşteptată

Decât ai fi fost venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme

Cât aceste nopţi ce mă-mpietresc.

Dacă vii bătând uşor din palme,

Numai noaptea vino, când primesc !

Numai noaptea, când e lună plină

Şi pe stânca neagră lângă-un trunchi,

Presimţindu-şi pântecul, virgină,

Căprioare cad în genunchi,

Când se umple cerul cu şoapte

Pline de mister şi prevestiri,

Numai noaptea vino, când e noapte,

Şi Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet ca ora ce-mi aduce

Sărutarea nopţii pe obraz.

Locuiesc la ultima răscruce !

Cheia-i lângă poartă, pe zăplaz !