Merg pe pajiştea de rouă
drumul mi-este lung
dar la tine ştiu că n-am să mai ajung.
Ai plecat, vis de-argint
şi sub ceru-ntunecat
a rămas un plop însingurat...
Ai lăsat în urmă stoluri
de privghetori
iar în visurile mele cad ninsori
Ai luat soarele
şi atâtea bucurii,
dar de amintiri nu pot fugi...
Refren:
Nu te voi uita niciodată
Tu ai fost mereu
floare-n gândul meu
Mi-amintesc şi acum
glasul tău, sărut
rătăcit prin raiul pierdut
Nu te voi uita niciodată
iar atunci când mă simt
răscolit de un dor
Eu cu cântecul tău
la drum parcă zbor;
sunt iubiri ce în lume nu mor!...
Rândunelele mă-ntreabă
unde ai plecat
oare pentru ce iubire ai trădat?
Le voi spune oftând
că te-au dus anii de vânt
într-un loc umbrit de pe pământ...
Mi-a adus ecou în suflet
glasul tău iubit
ce în noaptea fără stele a pierit.
Peste dealuri şi văi,
prin pădurile de brazi
îl aud cum freamătă şi azi
Refren
Refren final:
Nu te voi uita niciodată
Tu ai fost mereu floarea gândului meu
Mi-amintesc şi acum
glasul tău, un sărut
rătăcit prin raiul pierdut
Nu te voi uita niciodată
iar atunci când mă simt
răscolit de vreun dor
Eu cu cântecul tău
la drum parcă zbor;
sunt iubiri ce în lume nu mor!...