Noi am strâns luminile şi apoi
Am aprins luceferii din noi,
Noi am râs de tunet şi furtuni
Fugind ca doi nebuni.
N-ai văzut că stelele s-au stins,
Le-ai pierdut aşa cum le-ai aprins,
Şi-a rămas pe cerul înroşit
Un foc ce n-a murit.
Nu, nu stinge stelele.
Primele candele ce ne-au vegheat.
Nu, nu stinge stelele, goneşte umbrele,
Aprinde nopţile să ne găsim,
Să ne-amintim tot ce-am uitat.
Voi ce-aţi strâns suspine de viori,
Voi ce-aţi plâns pe iarbă şi pe flori,
Şi-aţi aprins luceferii din voi
Visând la fel ca noi.
Nu uitaţi că stelele dispar,
Nu lăsaţi, aprindeţi-le iar,
A rămas pe cerul înroşit
Un foc ce n-a murit.
Nu, nu stingeţi stelele
Primele candele ce ne-au vegheat.
Nu, nu stingeţi stelele, deschideţi porţile,
Aprindeţi nopţile să ne găsim,
Să ne-amintim tot ce-am uitat
Nu stingeţi stelele!