La ceasul când cobor, legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.
Nu-s vinovat că-mi place să se prindă
rotundă ca o ţară hora-n prag,
nici c-am chemat colindători în tindă,
cum din bunic în tată mi-a fost drag.
Dac-am strigat că haitele ne fură
pământul, codrul, cerul stea cu stea
şi sfânta noastră pâine de la gură –
nu-s vinovat faţă de ţara mea.
Nu-s vinovat c-am îndârjit şacalii
şi c-am răcnit cu ţipătul durut
că nu dau un Ceahlău pe toţi Uralii
şi că urăsc hotarul de la Prut.
De-aceea când cobor legat în fiare,
să-mi ispăşesc osânda cea mai grea,
cu fruntea-n slavă strig din închisoare:
– Nu-s vinovat faţă de ţara mea.