Nu meritai iubirea mea deplină,
Dar cum poți spune ploii să nu dea
Din cupa ei, din cupa ei întotdeauna plină
Și florilor, și ierbii dar și pietrelor să bea?
Nu meritai, nu meritai să te iubesc atât,
Nu meritai, când de pe cerul visurilor mele,
Mereu pribeag, mereu pribeag, mereu nehotărât,
Ai alungat, ai alungat, ai alungat și ultimile stele.
Nu meritai, nu meritai să te iubesc atât,
Nu meritai, nu meritai!
Nu meritai iubirea mea deplină,
Dar pasărea își dăruie adesea cântul ei
Și zileler scăldate în lumină,
Și nopților ce-și fac din întuneric lungi cercei.
Nu meritai, nu meritai să te iubesc atât,
Nu meritai, când de pe cerul visurilor mele,
Mereu pribeag, mereu pribeag, mereu nehotărât,
Ai alungat, ai alungat, ai alungat și ultimile stele.
Nu meritai, nu meritai să te iubesc atât,
Nu meritai, nu meritai!
Mereu pribeag, mereu pribeag, mereu nehotărât,
Ai alungat, ai alungat, ai alungat și ultimile stele.
Nu meritai, nu meritai,
Nu meritai, nu meritai!