La colţ de stradă,
La drum cu inima ai stat,
M-ai aşteptat, m-ai aşteptat,
Doar tu şi ceru-n lacrimi spart.
Tristeţea-i boală,
Tristeţea-i toamna când sub ploi,
O palmă-ntinsă pentru noi
Cerşeşte-o soartă l-amândoi.
Cine ştie, poate mâine
Cu luna nouă vin la tine,
La colţ de stradă atât de singură ai stat,
Ştiu nu e nimeni, nimeni nu e vinovat.
La colţ de stradă,
O inimă pe asfaltu-n stropi,
O palmă-ntinsă şi doi ochi
Adună toamna apa-n gropi.
O frunză cade,
Foaie uscată ce-o pictezi,
Timpul tot trece, dar nu crezi
Că e uşor să uiţi să pierzi.
Cine ştie, poate mâine,
Cu luna nouă ajung la tine,
În uşa strâmtă tăcută ochii îmi atingi
Şi, înecată-n lacrimi, dulce mă cuprinzi.