Strofa 1:
Spui că sunt în felul meu
o relicvă de muzeu,
că nu e modern deloc
de-a gelosul să mă joc.
M-ai convins mereu
că vinovat sunt eu,
dar azi eu te-am văzut
c-un tip necunoscut.
Refren:
Nu e gelozie;
ce îmi pasă mie
că mă-nşeli, n-ai decât!...
Nu e gelozie,
dar să-ţi placă ţie
tocmai el, un urât?!
Te implor, te implor,
iubito, nu exagera,
că am şi eu mândria mea
Strofa 2:
De-ar fi fost un tip mai şic,
poate n-aş fi spus nimic,
Dar când îl văd simt. ca să ştii,
c-are numai datorii.
Mă-ntreb ce ţi-a format
un gust aşa ciudat
şi cum de n-ai văzut
cât este de urât?!
Refren...
Strofa 1...
Refren...