Nu e drept să fi uitat [English translation]

Ți-amintești mirosul sfânt de tei

Și amurgul revărsat în ochii mei,

Străzile de-argint pe care alergam,

Aerul vibrând de atâta cânt?

Ce grăbiți eram pe-atunci, mai știi?

Noaptea luneca, învolburată-n zi,

Mâinile ardeau de-atâtea mângâieri.

Spune-mi, cât din toate acestea îți mai amintești?

Nu, nu e drept să fi uitat

Acele zile care

Ca magice cristale luminau.

Nu, nu pot crede c-au pierit

Ca un abur rătăcit,

Toate câte ne-au unit.

Ți-amintești cum mă strigai pe-atunci,

Cum vroiai să fie nopțile mai lungi?

Toate-n jur cântau, când noi tăceam uimiți,

Și păream să fim mult prea fericiți.

Toate acestea să fi fost doar vis,

O fereastră către un tărâm promis?

Ție-ți pare acum fragmente de povești.

Spune-mi că din toate acestea îți mai amintești!

Nu, nu e drept să fi uitat

Acele zile care

Ca magice cristale luminau.

Nu, nu pot crede c-au pierit

Ca un abur rătăcit,

Toate câte ne-au unit.

Nu, nu e drept să fi uitat,

Să pierzi din amintire

Comorile din clipele de-atunci.

Nu, nu se poate destrăma

Tot ce ai clădit cândva,

Nu e drept să fie așa!