Între nouri și-ntre mare
Zboară păsări călătoare.
Cum nu pot și eu să zbor,
Să mă iau pe urma lor !
Și departe de la maluri
Trec corăbii peste valuri,
Trec cu pânze lucitoare
Și se pierd în depărtare.
Cum nu am aripi să zbor,
Să mă iau pe urma lor !
Că m-aș duce, tot m-aș duce,
Dor să nu mă mai apuce,
Peste undele în spume,
Peste mare, peste lume ;
Ș-aș vedea cum trec cu toate,
Rânduri-rânduri arătate,
Înnegrirea malurilor,
Strălucirea valurilor,
Stolul rândurelelor,
Tremurarea stelelor.
*
Printre nouri, luna, luneci,
Numai mie mi te-ntuneci.
Printre nouri rătăcești,
Numai mie-mi înnegrești.
*
Norilor, o, norilor,
Unde-i țara florilor ?
Unde ea acum trăiește,
Iară câmpul înverzește
Și codrul văzând-o crește ;
Și când trece prin grădină
Toți copacii i se-nchină
Și încep să înflorească,
Pe ea s-o împodobească
Căci văzând-o, toată țara
Crede că e primăvara.
*
Lumineze stelele,
Plângă râurelele,
Nori-n cer călătorească,
Neamurile-mbătrânească
Și pădurile să crească.
Numai eu voi rămânea
Gândurile la o stea
Ce a fost odat-a mea :
Căci a fost și nu mai este.
Dulce gură de poveste,
Ziua cine mi-o zâmbi,
Noaptea cine-o povesti ?
*
Ceruri triste, zile grele
Și nopți lungi fără de stele,
Cărarea vieții mele.