Te-am zarit din întâmplare
Prin mulțimea oarecare
Într-o gara noua de metrou.
Mi-ai zâmbit nepasatoare
Absolut din întâmplare
Şi-ai facut din mine un erou.
Mai târziu, nu mai ştiu,
Te-am oprit şi ți-am vorbit
Despre toate câte sunt pe cer.
Mi-ai raspuns ca nu-i de-ajuns
Sa visez şi ca tu crezi
Prea puțin în stelele ce pier.
Navalind greoi pe şine,
S-a oprit, ții minte bine,
Lânga noi bolidul argintiu.
Bun ramas mi-ai spus în pripa
Şi ai disparut o clipa
Printre ceilalți oameni din metrou.
Suparat, am oftat
Şi mi-am zis ca-i doar un vis
Când din nou ai aparut la geam.
Mi-ai facut un semn discret
Cum ca vrei sa te aştept
Seri de-a rândul la peronul doi.
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
A venit apoi o seara
Când ne-am întâlnit în gara
La peronul doar de noi ştiut.
Mi-ai zâmbit nepasatoare
Absolut din întâmplare
Braț la braț cu un necunoscut.
Am crezut la-nceput
Ca-i un joc nevinovat,
Dar l-ai continuat, nu te-ai jucat.
Şi mi-am spus ca nu-i deajuns
Sa visez mereu, sa cred
Doar în stele care ziua pier.
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?