Însingurare lyrics

Am obosit de când te-aştept să vii,

Sunt nopţile prea lungi şi mult prea grele,

Copacii dorm pe umbre străvezii

Şi cerul tace, legănat de stele.

Atâtea întrebări mă copleşesc,

Iar gândul mi-este prins în grea vâltoare,

În om se naşte tot ce-i omenesc,

Din neguri năzuind mereu spre soare,

Mereu spre soare.

Refren:

Însingurare, cine nu te ştie,

Să nu te întâlnească niciodată,

Însingurare, inimă pustie,

Ce tristă eşti şi cât de zbuciumată.

Însingurare, umbră nedorită,

Ce zeu păgân, care-a urât iubirea,

Te-a zămislit în chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume nemurirea?

Trec clipele ca fluturii în zbor,

În mine o lumină mai veghează.

Speranţa, ca un bard rătăcitor,

Alunecă sub zare şi visează.

Mă lupt cu întrebările în gând,

Şi lupta-i grea şi e necruţătoare

Te-aştept să vii de ani şi ani la rând

De undeva, din lumea asta mare,

Din lumea asta mare.

(Refren)

Însingurare, umbră nedorită,

Ce zeu păgân, care-a urât iubirea,

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi.a trimis în lume nemurirea?

Însingurare, cine nu te ştie,

Să nu te întâlnească niciodată!