Totul se învechește cu timpul
acum! după luni, lumina noastră e stinsă,
ca o lampă cu uleiul terminat,
imi faci cu ochiul in mintea me,
nu e cale de intoarcere, nu permit!
Absența mea trebuie să fie grea, nu mă voi convinge,
de asemenea trebuie să fie ușoară,
nu-i rușine, suntem oameni,
capriciile tale vor deveni praf, vei învăța ce inseamnă prea târziu,
nu e cale de întoarcere, nu permit!
Sufletul meu în oglindă in fața mea,
nici lipsit de motive, nici unul langa altul,
spui departe, prea departe,
totul e dezamăgire e la inceput la final,
nici vinovat, nici plini de regrete,
totul e clar
nici unul, nici o piesă, mereu nervos,
mereu hoț!