November Twilight [Romanian translation]

Crengile pomilor sunt goale,

Miros de frunze arse e în aer

Apusul de noiembrie îmi străbate încă inima.

La ora cinci străzile sunt întunecate.

Peste pustiul chioșc din parc,

Apusul de noiembrie se lasă ușor din nou.

Atâta nemișcare, că poți auzi un glas,

Dacă te cheamă,

Atâta tăcere, că poți auzi o lacrimă,

Dacă ea cade.

Și râsul lunii aprilie îmi străbate încă o dată

Pavilionul întunecat al inimii mele,

Și apoi mi-e dor de tine cel mai mult,

Mi-e dor, cu durerea lucrurilor de mult pierdute,

Al orelor de vară și al leagănelor din grădină,

Când viața era frumoasă

Și iubirea era tânără și veselă.

Apus de noiembrie, chiar trebuie să rămâi?