„Noi” e o iluzie ce moare
De la un râs în hohote în plină inimă,
O poveste despre absolut nimc,
Ca ea sunt multe altele.
Iubirea noastră pe care o credeam mică
A crescut cât timp tu ai fost plecată,
A crescut ca o ruptură,
Ca o rană.
Refren:
Dar de ce (de ce)
De ce (de ce)
De ce (de ce)
De ce tăcerea asta?
De ce (de ce)
De ce (de ce)
De ce (de ce)
De ce golul acesta imens când mă gândesc la noi?
Era ca o sfidare a timpului,
Primăvara înaintea primăverii,
Un drum care duce nu contează unde,
Dar semănat cu trandafiri pretutindeni.
„Noi” e o iluzie ce moare
De la un râs în hohote în plină inimă,
Este sfârşitul primei iubiri
Viaţa mea ce strigă după ajutor.
Visez şi răbufnesc
(Refren)
Este un strigăt smuls din cer,
O rază ce lipseşte din soare,
Patru litere mă înnebunesc
Şi în uitarea ta, ţie nu-ţi pasă.
Sunt singur la întâlnirile noastre,
Dar, uneori, în visele mele neclare,
O voce de nu ştiu unde
Îmi vorbeşte despre speranţă şi despre noi.
„Noi” e o iluzie ce moare
De la un râs în hohote în plină inimă,
Este sfârşitul primei iubiri
Viaţa mea ce strigă după ajutor.