Ce târziu e aici, acasă la mine,
ea nu mă mai sună.
E un Crăciun bun de aruncat,
căci ea nu mai vine.
Mă uit la telefon și la ea mă gândesc
ochii mei ca niște geamuri se aburesc.
Câtă ninsoare coboară,
cine o va opri?
Lumânarea încă arde,
dar în curând se va topi.
Doamne, tu te naști și eu mor...
Ce ai face in locul meu,
acum că o pierd și pe ea?
Am dat cu piciorul viselor mele,
Doamne, dar ce Crăciun mai am și eu?
Clopote de sărbătoare și pentru mine,
și pentru mine, și pentru mine,
dacă mă auzi, dar de ce
n-o faci să revină pe cea care nu mai e?
Câtă ninsoare coboară,
va plânge cu mine...