Îmi amintesc cum alergam liberă ca o pasăre,
Prin lungii ani ai copilăriei mele.
Amintirea mea e dulce, precum cântecul în vânt,
A celor care-au avut grijă de mine.
Cămin, nimic nu e ca un cămin,
Nimic nu e ca un frumos cămin!
Mămica, braţele ei,
Nimic nu e ca un prunc în braţele mamei!
Toţi au nevoie şi doresc un dulce cămin,
Acestea sunt dorinţele noastre omeneşti.
Cum de unii îl capătă, şi unii nu-l obţin deloc?
Numeşte-o nedreptate a vieţii.
Cămin, nimic nu e ca un cămin,
Nimic nu e ca un frumos cămin!
O casă pe malul mării,
Nimic nu se compară cu un copil ce aleargă liber!
Cămin, nimic nu e ca un cămin,
Nimic nu e ca un frumos cămin!
Cămin, nimic nu e ca un cămin,
Nimic nu e ca un frumos cămin!
Nimic nu e ca un cămin!