Sunt şapte ore şi cincisprezece zile
De când ţi-ai luat iubirea.
Ies în fiecare seară în oraş şi dorm toată ziua,
De când ţi-ai luat iubirea.
De când ai plecat, pot să fac tot ce-mi doresc,
Pot să mă-ntâlnesc cu cine poftesc,
Pot cina într-un restaurant sofisticat,
Dar nimic,
Am spus - nimic nu-mi poate alunga tristeţea
Pentru că nimic nu se compară
Nimic nu se compară cu tine.
Mi-a fost atît de singuratic fără tine, aici.
Ca o pasăre fără tril,
Nimic nu poate opri aceste lacrimi,
Spune-mi, iubitule, unde am greşit.
Aş putea îmbrăţişa orice bărbat ce-mi iese în cale,
Dar tot ce ei fac e să-mi amintească de tine.
Am fost la doctor şi ghiceşte ce mi-a spus
Ghiceşte ce mi-a spus -
A spus: fetiţo, mai bine ia şi încearcă să te distrezi,
Indiferent de ce faci.
Dar el e un prost
Pentru că nimic nu se compară
Nimic nu se compară cu tine.
Toate florile pe care le-ai sădit, mamă,
În curtea din spate,
Toate au murit cînd ai plecat.
Ştiu că uneori era greu să trăiesc cu tine, iubitule,
Dar sunt dispusă să mai încercăm o dată.
Nimic nu se compară
Nimic nu se compară cu tine.
Nimic nu se compară
Nimic nu se compară cu tine.
Nimic nu se compară
Nimic nu se compară cu tine.