Fără tine, noaptea este lipsită de lumini.
Se pare că pământul uită aceste amintiri
Frunzele moarte zboară la fiecare pas al meu
Trecutul vine cu mine.
Toamna și orele sale liniștite
Iar străzile orașului ne-au făcut amintirile.
Eram frumoasă fără să ştiu şi surâdeam... eram frumoasă
iubindu-te.
În acest oraş adormit, în care se plimbă iubirile noastre,
Îmi fac o dorință şi îmi înalţ ochii :
Doamne, fă-l să revină la mine!
Iar EU, în dimineaţa asta care se trezeşte,
Aş vrea ca el -jurământul- să devină una dintre amintirile noastre,
Ca povestea, pierdută-ntr-o zi într-un colţ al vieţii,
Să reânceapă din nou astăzi.
Te văd venind spre mine... poate visez,
S-ar putea să fii aici, în faţa mea;
Atunci, aş vrea să-ţi spun:
Ia-mă ! viitorul va fi tandru,
EU n-am să fac altceva decât să te astept, în fiecare noapte.
Ne vom săruta pentru a umbri toate amintirile.
Astăzi e doar începutul.