O iubită aveam,
sau mai bine spus, ea mă avea.
Odaia-mi arăta:
„Nu e divin - Norvegian pin?”*
Îmi ceruse să rămân și mi-a spus să mă pun unde vreau
M-am uitat peste tot si mi-am dat seama că n-am pe ce să stau.
Pe covor eu stam
Timpu-ntindeam, vinu-i beam.
Până târziu am vorbit
„O să mă culc”, în urmă a rostit.
Mi s-a spus c-a lucrat de dimineață si pe râs s-a pornit.
Eu i-am spus că n-am reușit si că-n baie-am dormit.
Apoi m-am trezit
Și singur fiind, pasărea a fugit.
Am aprins și un foc plin
„Nu e divin - Norvegian pin?”