În seara când îmi spuse adio
eu plângeam, ea însă, nu.
Și cine știe dacă la acea iubire,
la acel adio, nu se gândește niciodată.
Nu rămâne decât un adio
al unei iubiri care nu mai e,
să comanzi unei inimi nu se poate.
Trece timpul și sunt aici
să mă gândesc la ceea ce a fost,
la mângâieri care s-au terminat așa,
la adio care s-a șoptit,
la adio care ne-a separat
realitatea din visele și iubirea mea.
Este înlăuntrul meu ceva ce
mă face să tremur de frică,
dacă mă gândesc că o iubeam,
că o doream pe ea care nu mă iubea.
Nu rămâne decât un adio
al unei iubiri care nu mai e,
să comanzi unei inimi nu se poate.
Trece timpul și sunt aici
să mă gândesc la ceea ce a fost,
la mângâieri care s-au terminat așa,
la adio care s-a șoptit
la adio care ne-a separat
realitatea din visele și iubirea mea.
Trece timpul și sunt aici
să mă gândesc la ceea ce a fost,
la mângâieri care s-au terminat așa,
la adio care s-a șoptit,
la adio care ne-a separat
realitatea din visele și iubirea mea.