Aici așezat pe pat mă gândesc la noi
La acele zile pe care vântul le-a dus departe
Câte seri petrecute la același bar
Cu prietenii pe care acum nu îi mai văd
Privirea ei, era lumină în ochii mei
Vocea ei era un sunet foarte dulce
De câte ori m-am gândit să-i spun
De câte ori m-am gândit că o să reușesc
Ore petrecute în mașină vorbind lânga casa ei
Râdeam, glumeam, și nu înțelegea că...
Nu înțelegea că o iubeam
Și de fiecare dată când ea suferea, sufeream și eu
Câte nopți am plâns fără să spun nimic
De ce, de ce, de ce, de ce...
Nu înțelegea că o iubeam
Și de fiecare dată când ea nu era, eu eram pe moarte
Câte nopți am plâns fără să fac nimic
Și mă ascundeam la umbra unui zâmbet
Nu înțelegea că o iubeam
Amintirea este un cuțit în suflet
O durere care ardere fără milă
Numele ei va trăi veșnic
Ca un semn profund și de neșters
Ore și ore sufocând totul în mine
Imi vorbea, mă privea și nu înțelegea că...
Nu înțelegea că o iubeam
Și de fiecare dată când ea suferea, sufeream și eu
Câte nopți am plâns fără să spun nimic, fără să fac nimic
De ce, de ce, de ce, de ce...
Nu înțelegea că o iubeam
Și de fiecare dată când ea nu era, eu înebuneam
De câte ori m-am prefăcut degeaba
Și mă ascundeam la umbra unui zâmbet
Nu înțelegea că o iubeam
Nu înțelegea că o iubeam
Nu înțelegea că o iubeam
Și de fiecare dată când ea nu era, eu înebuneam
De câte ori m-am prefăcut degeaba
Nu înțelegea că o iubeam
Nu înțelegea că o iubeam
Nu înțelegea că o iubeam...