Nu, n-am de gând să-ți spun
Că sunt gata să te iert de tot
Și că nu-ți mai port pică.
De altfel, știi foarte bine
Că sufletul mi-e întunecat
Dacă nu-mi ești aproape.
Noaptea, frigul așteptării,
Durere, parcă aș fi spart...
Nu mai văd nimic în jur,
Mă urăsc chiar pe mine.
Iar din senin îmi apar lacrimi în ochi,
Îmi mușc buzele până la sânge.
Tot ce am nevoie astăzi
Este să fiu alături de tine.
Refren:
Noaptea, ce libertate ciudată:
De la apus până la răsărit
Să te aștept, să sper iar și iar.
Ziua, te rog, nu mai este nevoie
De la răsărit până la apus
Să-mi vorbești despre iubire.
Nu, n-am de gând să-ți spun
Că vreau să te dau uitării
Fără să-mi mai amintesc de tine niciodată.
Dar totuși trebuie să înțelegi
Că pur și simplu voi fi obosit de așteptat
Și, poate, pentru totdeauna...
Chiar dacă nu mă auzi,
Chiar dacă vocea ți-e tot mai înceată,
Oricum voi crede în minuni -
Fără niciun motiv, din senin.
Nu, n-am nevoie de multe,
Tot ce-i cer lui Dumnezeu,
În viață, am nevoie de doar un singur lucru -
Să-i fiu aproape astăzi.
Refren:
Noaptea, ce libertate ciudată:
De la apus până la răsărit
Să te aștept, să sper iar și iar.
Ziua, te rog, nu mai este nevoie
De la răsărit până la apus
Să-mi vorbești despre iubire.
Noaptea, frigul așteptării,
Durere, parcă aș fi spart...
Nu mai văd nimic în jur,
Mă urăsc chiar pe mine.
Iar din senin îmi apar lacrimi în ochi,
Îmi mușc buzele până la sânge.
Tot ce am nevoie astăzi
Este să fiu alături de tine.
Noaptea, ce libertate ciudată:
De la apus până la răsărit
Să te aștept, să sper iar și iar.
Ziua, te rog, nu mai este nevoie
De la răsărit până la apus
Să-mi vorbești despre iubire.