Îmi pare rău pentru dăţile când te-am făcut să strigi,
Pentru dăţile când ţi-am omorât visele,
Pentru dăţile când ţi-am darâmat complet universul.
Pentru dăţile când te-am facut să plângi,
Pentru dăţile când te-am minţit,
Pentru dăţile când te-am lăsat să te împiedici.
E păcat, dar asta-s eu
Roata se invârte, vei vedea
Că pot căra povara durerii
Pentru că nu e prima oară când un bărbat înnebuneşte
şi când îmi întind aripile să-l îmbrăţişez pe-o viaţă,
Îi absorb iubirea, pentru că
Nu voi fi soţia nimănui niciodată.
Îmi pare rău pentru dăţile când nu am venit acasă,
Te-am lăsat să dormi singur în acel pat,
Zburam sus în cer,
Când aveai nevoie de al meu umăr.
Eşti ca o piatră ce-mi atârna de gât,
O să-i dau drumul înainte să-mi rupă spatele,
Trebuie să spun ce simt înainte să îmbătrânesc.
Îmi pare rău, dar nu o să-mi schimb obiceiurile,
Ştii că am încercat, dar sunt la fel,
Trebuie să fac lucrurile in felul meu.
E păcat, dar asta-s eu
Roata se învirte, vei vedea
Că pot căra povara durerii
Pentru că nu e prima oară când un bărbat înnebuneşte
şi când îmi întind aripile să-l îmbrăţişez pe-o viaţă,
Îi absorb iubirea, pentru că
Nu voi fi soţia nimănui niciodată.
E păcat, dar asta-s eu
Roata se învirte, vei vedea
Că pot căra povara durerii
Pentru că nu e prima oară când un bărbat înnebuneşte
şi când îmi întind aripile să-l îmbrăţişez pe-o viaţă,
Îi absorb iubirea, pentru că
Nu voi fi soţia nimănui niciodată.