Nobody Home [Romanian translation]

Am o carte mică, neagră, cu poemele mele în ea...

Am primit un săculeț cu o periuță de dinți și un pieptene,

Când sunt un câine bun, uneori mi se aruncă un os.

Am bretele care-mi susțin pantofii

Am acele mâini istovite, umflate...

Am treisprezece canale TV, de rahat, din care pot să aleg

Am primit lumină electrică

Și am o clarviziune,

Și atribuții uimitoare de a observa,

Și în felul acesta știu...

Când încerc să dau de tine

La telefon...

Nu va mai fi nimeni acasă.

Am luat indispensabil statornicul Hendrix

Și am inevitabile arsuri prea obscure

Toate în partea de jos din față

a cămăși mele favorite din satin...

Am pete de nicotină pe degete,

Am o lingură de argint pe un lanț,

Am un pian imens

pentru a sprijini rămășițele mele pământești...

Am ochi sălbatici, măriți de curiozitate

Și am o dorință puternică de a zbura

Dar nu am încotro să zbor.

Ooh, iubito... atunci când ridic telefonul

Încă nu e nimeni acasă!

Am o pereche de cizme Gohills

și am rădăcinile slăbite.