Noapte la mare

Valul mai bate, acelaşi.

Raza e trează în turn.

Cald e nisipul pe plaje,

numai puţin dacă scurm.

Noaptea-i târzie, de august.

Orele – horele tac.

Cugetul, cumpăna, steaua

grea judecată îmi fac.

Murmură dor de pereche,

Patima cere răspuns,

Ah, mineralul în toate

geme adânc şi ascuns.

Sarea şi osul din mine

caută sare şi var.

Foamea în mare răspunde,

creşte cu fluxul amar.

Margine-mi este argila,

lege de-asemenea ea.

Sunt doar metalul în febră,

magmă terestră, nu stea.

Capăt al osiei lumii!

Rogu-te, nu osândi!

Vine cândva şi odihna

ce ispăşire va fi!

Vine cândva şi odihna

ce ispăşire va fi

anilor, aprigei sete,

febrei de noapte şi zi.