Noaptea vine furişată,
Ca o fată vinovată,
Care-şi caută-adăpost,
Să nu spună unde-a fost,
Unde-a fost şi ce-a făcut,
Câte drumuri a bătut,
Şi ce taină grea ascunde,
Unde nimeni nu pătrunde.
Refren:
Noapte, fată cu cercei de smoală,
Ţi-am pus toate visele în poală,
Însă tu, privind la stele,
Nici nu te-ai uitat la ele,
Nici nu te-ai uitat la ele!
Le-ai lăsat în părăsire,
Ca pe-o şoaptă de iubire,
Şi nici nu le-ai mângâiat,
Nu mai ştiu când au plecat.
Noapte, noapte, nopticică,
Vii tiptil, ca o pisică.
Uneori, când ne-ntâlnim,
Cât de bine ne simţim!
Dimpotrivă, alteori
Te urăsc până în zori,
Şi aş vrea să pleci îndată,
Noapte, fată vinovată.
Refren (x2)