Noapte bună, pe mâine!
Să mă suni, iar de-o fi cumva
Să mă uiți până mâine,
Eu te voi ierta.
Poate luna pe drum
Îți va spune acum
Apărând dintre nori,
Să mă uiți până-n zori.
Ce să fac, ce să spun?
Noaptea e sfetnic bun,
Dar și mâine-i o zi,
Vom vedea ce-o mai fi
Și ce vis te-o trezi.
Totuși, încă o noapte,
Mai reține, de nu-i prea greu,
2-2-8-5-3-7 –
Telefonul meu.
Noapte bună, pe mâine!
Să mă suni, iar de-o fi cumva
Să mă uiți până mâine,
Eu te voi ierta.
Ne vedem, deci, când vrei –
Peste o zi, peste trei,
Peste o sută de ani
Pe aleea cu castani.
Dar să nu te complici
Și să-ncerci să-mi explici
Că ai fost ocupat,
Nu ești tu vinovat,
Și oricum, ești iertat.
Noapte bună și totuși,
Mai întreabă-l pe Cupidon,
Vezi ce-ți spune și totuși,
Dă-mi un telefon.
Noapte bună, pe mâine!
Dacă vrei, orișicărei zi,
I-am putea zice mâine
Când ne vom intalni.
Peste un secol sau mâine,
Totuși, de s-o întâmpla
Să mă uiți până mâine,
Noapte bună și pa!