Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
Ochii, verzi după părerea mea,
Sînt de fapt albaştri sau cam aşa ceva...
A fost o surpriză chiar şi pentru mine,
Mai ales că eram convins că te ştiu bine !
Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
Mîinile, mereu altfel de la an la an,
Au căpătat albeaţă de porţelan,
Şi-n degetele tale frumos desenate
Două terţe mari scot acorduri ciudate !
Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
Părul negru şi ondulat
E des şi cărunt, ca de soldat,
Şi, culmea ! Deşi zău că n-aş fi crezut,
Pari mai frumoasă şi mai tînără decît la-nceput !
Nimic nu te mai poate schimba,
O să rămîi de-acum aşa...
O pagină albă scoasă din carte,
Îndoită frumos şi pusă deoparte
Doar pentru mine...
Nimic nu te mai poate schimba !