O mie de limbi răutăcioase îţi şoptesc minciuni la ureche,
Până şi cele care prin iubirea lor ţi-au jurat credinţă veşnică
Priveşti în ochii mei goi, însă sufletul nu mi-l vezi
Vrei să-mi cercetezi inima, însă nu-mi vezi decât chipul
Spui vorbe goale, nu le aud
Niciun gând de-al meu nu-ţi va aparţine vreodată
Crezi că te simţi aşa cum mă simt şi eu?
Crezi că îmi împărtăşeşti durerea?
Crezi că cunoşti încunericul
Din adâncul inimii mele?
Am fost de prea multe ori amăgită, de prea multe ori minţită,
Decepţionată şi folosită ca să mai am încredere în cineva vreodată
Îţi simţi mâna într-a mea, dar căldură nu simţi deloc
Tu te bucuri de ploaia blândă, în timp ce pe mine mă frânge
Nici tu nu spui decât minciuni, aşa cum toţi au făcut-o până acum
Nici tu nu vrei decât să mă amăgeşti, şi tânjeşti să mă trădezi
Am fost de prea multe ori amăgită, de prea multe ori minţită,
Decepţionată şi folosită ca să mai am încredere în cineva vreodată
Am fost de prea multe ori amăgită, de prea multe ori minţită,
Zdrobită şi scuipată ca să mai am încredere în cineva vreodată
Niciodată nu vei vedea în sufletul meu
Niciodată nu vei înţelege vreun un cuvânt de la mine
Niciodată n-ai să vezi lucrurile prin ochii mei
Am fost de prea multe ori amăgită, de prea multe ori minţită,
Decepţionată şi folosită ca să mai am încredere în cineva vreodată
Am fost de prea multe ori amăgită, de prea multe ori minţită,
Zdrobită şi scuipată ca să mai am încredere în cineva vreodată