Niciodată toamna lyrics

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Sufletului nostru bucuros de moarte.

Palid aşternut e şesul cu mătasă.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca nişte urcioare

Cu vin îngroşat în fundul lor de lut,

Stau în ţărmu-albastru-al rîului de soare,

Din mocirla cărui aur am băut.

Păsările negre suie în apus,

Ca frunza bolnav-a carpenului sur

Ce se desfrunzeşte, scuturînd în sus

Foile-n azur.

Cine vrea să plîngă, cine să jelească

Vie să asculte-ndemnul nenteles,

Şi cu ochii-n facla plopilor cerească

Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.