Stau în picioare pe strada umbrită
Şi privesc bărbatul acela ca pe un străin,
Ce crezi, mă cunoști doar când aprinzi lumina,
Acum, camera e luminată, în roșu, periculos...
Complicând circulația
Unei noi vieți, unei noi vieți,
Care se dezvoltă, generează,
O viată nouă, o viată nouă.
Tranzițiile se petrec într-un alt loc
Așa timpul trece mai încet,
Caracteristicile se contopesc, iar umbra ta e roșie,
Asemenea unui film pe care l-am văzut, acum arată-te.
Fața ta este ascunsă, iar noi suntem departe de ochii lumii
Iar singurul drum duce spre nicăieri
Străinul care este în ușă, este același ca mai-nainte
Deci, întrebarea nu are răspuns.
Stau în picioare pe strada umbrită
Şi privesc bărbatul acela ca pe un străin,
Ce crezi, mă cunoști doar când aprinzi lumina,
Acum, camera e luminată, în roșu, periculos...