Cu toții-s făr' de odihnă ! Cu toții-s far' de odihnă !
Chiar și tu cea' Prințesă
În dormitoru-ți cel rece
Privești cele stele
Ce freamătă de iubire
și de speranță
Însă taina-mi e tictuită lăuntric mie
Numele-mi nimeni n-are a-l știi
Nu, nu .. pe buzele-ți auzit îl voi face
Când cea lumina va străluci/licări!
Și-al meu sărut va topi (cea) amuțeala
ce a mea te face !
(Numele-i necunoscut are a fi ...
iar noi nevoiți vom fi, din nefericire, a păli!!)
Evaporă-te, "întuneric"/noapte !
Pălesc , stelele
Dispar, stelele
La zori de zi ... Voi răzbi !!
Victoria-mi va să fie a mea , Victoria-mi va să fie a mea!!