Copile...
Șterge-ți de pe față toate minciunile acestui oraș.
Adună-ți inima, bulevard cu bulevard, stradă cu stradă
Șterge-ți urmele de pași una câte una de pe trotoarele gri
Nu le privi fețele
Nu-i observa
Copile, de data asta nu plânge
De data asta, du-te.
Șterge-ți umbra și numele încet, încet
Plecând din orașul ăsta, scuipă în fața singurătății
Desprinde-te pe tine, desprinde-ți inima, încet, încet
Plecând din orașul ăsta, liniștește-te, nu plânge
Uită!
Ce ți s-a făcut.
Uită!
Ce ți s-a zis.
Uită!
Orice lași în urmă.
Cu teama de pe fața ta,
Cu urletele interioare,
Cu întunericul din inima ta,
Încotro mergi?
Cu toate cântecele astea,
Cu rugăciuni fără valoare,
Cu o ploaie cinică,
Încotro mergi?
Traversează drumuri și ziduri încet, încet
Plecând din orașul ăsta, lasă singurătatea bastardă
Și taie încet, încet părul tău negru
Și plecând, aruncă-l singurătății în față.
Și uită ce ți s-a făcut.
Uită câte ți s-au spus.
Uită orice lași în urmă.
Cu teama de pe fața ta,
Cu urletele interioare,
Cu întunericul din inima ta,
Încotro mergi?
Cu toate cântecele astea,
Cu rugăciuni fără valoare,
Cu o ploaie cinică,
Încotro mergi?
Cu teama de pe fața ta,
Cu urletele interioare,
Cu întunericul din inima ta,
Încotro mergi?
Cu anotimpurile astea false,
Cu rugăciuni fără valoare,
Cu o ploaie cinică,
Din nou pleci?
Copile...
În urma oricărui rămas bun e cineva care așteaptă, neștiut de nimeni
Și în fiecare lacrimă e o rugăciune (/rugăminte) pe care nimeni n-o aude
Ridică-ți capul
Nu privi în urmă!
Avansează tot mai ferm, mai viguros!
Spune-o drumurilor negre ale acestui oraș cu pașii tăi puri!
A pleca nu înseamnă a fi învins, nici a învinge
A pleca înseamnă doar a pleca...
Asta e tot.