Te-ai pus pe cruce de fraier, Iisuse,
Că oamenii-s tot muci, cu febră și tuse,
Cu flegme pe buze, cu temeri și scuze,
Cu germeni în spuse, cu cer negru-n cuget.
El discerne cu fulger, digeră cu ulcer
Și disperă când nu-i cel ce din sfere să urce,
Da’ îngerii au cancer la aripi, și-acum zboară-n jos,
Da’ nu-s îngeri, au cange, e totu’ pe dos.
Pământu-i frumos, verde, l-a pictat Tac-Tu’ ca blegu’.
Dacă-l făcea gri, poate nu vedeam jegul,
Poate nu vedeam negru din orice respir,
Poate nu-mi lipsea muzica din textul lu’ Shakespeare.
Da-s toți surdo-muți, creștini urâți,
Pășind pe spini desculți, copii născuți cărunți,
Cerșind cu jind la adulți, scăpând suspin să-i cruți,
Să-i uiți, să nu-i aduci în lumea asta de ciuți,
Suntem deja prea mulți…
Tatăl nostru care ești în Ceruri,
Am uitat Numele Tău,
Am ucis Împărăția Ta
Fără voia Ta,
Ceru-i negru, așa e și pe Pământ,
Pâinea noastră cea de toate zilele -
Ne batem pe ea astăzi,
Și toți profită de greșelile noastre,
Și nici noi nu iertăm greșiților noștri,
Și ne ducem cu toții în ispită,
Căci din noi izvorăște ce-i rău.
Amin!
Ai cuie-n mâini de fraier, Iisuse,
Și tu ne găsești scuze,
În curând o să plouă cu obuze.
Când chipuri de președinți morți sunt muze.
Pământu-i plin de vampiri cu ventuze
Ce-i sug sângele negru să-și hrănească roboții,
Viii cu vinul, morții cu morții lor,
Hoții cu preoții, ne prostesc cu toții,
Ne iau din porții și tu ții să ne cruți pe toți, știi?!
Oamenii-s fiare, câini se bat pe pâini cu fiare-n mâini,
Ovare poartă orfanii de mâine
Tac-Tu’ a uitat de noi, atunci noi cui ne închinăm?
Și ardem gaz în cer să-l intoxicăm.
Am 16V, motor de 6 litri, 500 cp
Când trec pe strasse pițipoancele pică,
Fraierii dau flegme de-oftică,
O mână pe volan, una pe sticlă,
Dar nu uit să mă închin când trec pe lângă biserică,
Un plic de coca-n torpedou lângă o icoană mică,
Sunt creștin…