Negru

Te-ai pus pe cruce de fraier, Iisuse,

Că oamenii-s tot muci, cu febră și tuse,

Cu flegme pe buze, cu temeri și scuze,

Cu germeni în spuse, cu cer negru-n cuget.

El discerne cu fulger, digeră cu ulcer

Și disperă când nu-i cel ce din sfere să urce,

Da’ îngerii au cancer la aripi, și-acum zboară-n jos,

Da’ nu-s îngeri, au cange, e totu’ pe dos.

Pământu-i frumos, verde, l-a pictat Tac-Tu’ ca blegu’.

Dacă-l făcea gri, poate nu vedeam jegul,

Poate nu vedeam negru din orice respir,

Poate nu-mi lipsea muzica din textul lu’ Shakespeare.

Da-s toți surdo-muți, creștini urâți,

Pășind pe spini desculți, copii născuți cărunți,

Cerșind cu jind la adulți, scăpând suspin să-i cruți,

Să-i uiți, să nu-i aduci în lumea asta de ciuți,

Suntem deja prea mulți…

Tatăl nostru care ești în Ceruri,

Am uitat Numele Tău,

Am ucis Împărăția Ta

Fără voia Ta,

Ceru-i negru, așa e și pe Pământ,

Pâinea noastră cea de toate zilele -

Ne batem pe ea astăzi,

Și toți profită de greșelile noastre,

Și nici noi nu iertăm greșiților noștri,

Și ne ducem cu toții în ispită,

Căci din noi izvorăște ce-i rău.

Amin!

Ai cuie-n mâini de fraier, Iisuse,

Și tu ne găsești scuze,

În curând o să plouă cu obuze.

Când chipuri de președinți morți sunt muze.

Pământu-i plin de vampiri cu ventuze

Ce-i sug sângele negru să-și hrănească roboții,

Viii cu vinul, morții cu morții lor,

Hoții cu preoții, ne prostesc cu toții,

Ne iau din porții și tu ții să ne cruți pe toți, știi?!

Oamenii-s fiare, câini se bat pe pâini cu fiare-n mâini,

Ovare poartă orfanii de mâine

Tac-Tu’ a uitat de noi, atunci noi cui ne închinăm?

Și ardem gaz în cer să-l intoxicăm.

Am 16V, motor de 6 litri, 500 cp

Când trec pe strasse pițipoancele pică,

Fraierii dau flegme de-oftică,

O mână pe volan, una pe sticlă,

Dar nu uit să mă închin când trec pe lângă biserică,

Un plic de coca-n torpedou lângă o icoană mică,

Sunt creștin…