Strălucesc luminile orașelor, alerg iar după tine,
Dar nu mai pot să-mi rup lanțurile.
Ești ca un magnet puternic, dar de ce ești așa de departe?
Și mă doare inima: sunt atât de sus.
Nu tăcea, spune-mi măcar două cuvinte
Care ne vor salva iubirea.
Doar fă un pas către mine dacă ți-e greu să mi-o spui.
Căci este o nimica toată să-ți încalci mândria.
Sunt pe urmele tale chiar dacă nu trebuie să fac așa.
Și inima mi-e împărțită în două, cât de întunecat este totul acum.
Nu tăcea, spune-mi măcar două cuvinte
Care ne vor salva iubirea.