E liniște în casa această de a ta, tu și eu
Vîntul un cîntec cînta sub orchestra din septembrie
Iar pe geamul bate, se superă ploaia
El e gelos de tine în persoană, și ce?
În persoană și ce?
În persoană și ce?
Nu te teme, nu te teme, nu te teme
Căci n-am să te dau la nimeni
Iar să n-ai încredere în toamna
La o rece seară singur n-am să stău
Nu te teme, nu te teme, nu teme
Să sufle vîntul în lumînarea la geam
Prin geamul se ascunde toamnă
„Dar nu mă tem“ - încet șoptești tu la mine
Îți amintind primăvara ploaia se înnebunește
Amintește-te tara cea ploioasă, tîndră afectuoasă luna [din] mai
Amintește-te zile calde, totuși ei sînt in trecut
Noi eram prieteni cu el, iar acum e singur
Iar acum e singur
Iar acum e singur
Nu te teme, nu te teme, nu te teme
Căci n-am să te dau la nimeni
Iar să n-ai încredere în toamna
La o rece seară singur n-am să stău
Nu te teme, nu te teme, nu teme
Să sufle vîntul în lumînarea la geam
Prin geamul se ascunde toamnă
„Dar nu mă tem“ - încet șoptești tu la mine
Nu te teme, nu te teme, nu te teme
Căci n-am să te dau la nimeni
Iar să n-ai încredere în toamna
La o rece seară singur n-am să stău
Nu te teme, nu te teme, nu teme
Să sufle vîntul în lumînarea la geam
Prin geamul se ascunde toamnă
„Dar nu mă tem“ - încet șoptești tu la mine
Dar nu mă tem
Dar nu mă tem
Dar nu mă tem