Cum mi-au trecut frumoșii anii în neștire,
uneori au fost plini de lacrimi, uneori ca un cântec cu un înțeles minunat,
imi amintesc perfect fiecare moment, ca si cum a fost ieri,
e sare pe buzele mele, oprește iubirea din mine.
Câte cununi am creat pentru părul tău?
Ochii tăi frumoși, cerbul care bea din izvor?
Câte păsări, salcâmi, trandafiri in mii de culori?
Cât ne bucuram de vara de la început?
Incă mai învii in mine zilele acelea si le trăiesc,
de parcă fericirea noastra s-ar reîntoarce,
incă ii port frumusețea în inima mea,
ca un trandafir alb cules de pe tulpina lui.