Napoli pentru noi: lume distrată
cu ochii mereu fixați pe televizor.
E doar un oraș de băieți ștrengari, pizza și mare
sau de știri sumbre de la
telejurnal.
Napoli în schimb e altceva,
e orașul trădat care știe să ierte.
Mare parc de distracții al Americii invazive
și fiul neiubitor a unei Italii absente.
Dar vezi Napoli și apoi să mori,
Napoli în culori,
lume, cer și mare,
cu inima in palmă.
Privește Napoli care așteaptă,
orașul promis
cu eterna asteptare dar cu speranța mereu aprinsă.
Napoli al pâinii mereu amare,
Napoli al zilelor agățate de cer.
Napoli care cântă și nu renunță,
își linge rănile și mereu se reinventează
culcat pe un vulcan pe jumătate adormit
care se joacă cu viața și câștigă campionatul.
Napoli: orașul de trei numere câștigătoare la loto,
al oamenilor pentru care fiecare zi e un pariu,
care ajung seara muncind și improvizând
căci Napoli nu e doar contrabandă.
Și privește Napoli rănit
Napoli prohibit,
gol sau travestit,
prins sau abandonat.
Privește Napoli în viitor
alb de frică,
cu oameni adevărați
care încă visează și încă mai speră.
Napoli dezbrăcat până la mare,
dar Napoli care știe s-o ia de la capăt.
Napoli pentru noi ce ne uimește,
căruia nu-i suntem fii, dar ne recunoaște.
Când îl atingem, ne dăruiește o emoție
încât nu poți face altfel decât să îl iubești.