Păşeam pe strada ei
Precum un somnambul fericit,
Cu paşii măsuram fericirea,
Gândurile mă răscoleau:
Oare cât de fericită a fost cu mine, aseară, iubita mea.
Ploile de toamnă au umplut burlanele.
Totul e jilav, iar sufletu-mi arde.
Câtă fericire cerească în sângele meu balcanic!
Atâta fericire mă-nspăimântă!
Dă-mi, dă-mi buzele tale să le iubesc
Nai, nai, până-n zori scumpa mea...
Rai, rai e lângă tine
Fiindcă te iubesc, să ştii, să ştii
Totul îmi convine enorm...
Dă-mi, dă-mi aripile tale să zbor...
Nai, nai, până-n zori, scumpa mea...
Rai, rai, în ochii tăi număr stelele...
Sfârşitul, sfârşitul nu va veni niciodată...
M-am oprit în faţa porţii tale
Să-mi îmbăt inima,
Să mi se oprească tremurul mâinii.
Ea, adormită, acoperită cu mătase...
Oare ştie cât de mult o iubesc?
Îmbrăţişaţi în pat,
Cuvintele nu-şi au rostul,
Închid ochii,
Visez în culori...