Pe strada liniștită
E totul pustiit,
Chiar și lumina Lunii fuge
Și chiar și viața-i tristă.
Nu-s jurăminte de amor,
Nu-i îi e dor de noi nimănui,
Și Soarele când bate în ea
E ca să se destrame.
Nu-s jurăminte de amor,
Nu-i îi e dor de noi nimănui,
Și Soarele când bate în ea
E ca să se destrame.
Pe strada liniștită
Cântecul e mai sumbru,
Iar nici în umbra vreunei flori
Nu încăpem sub ea.
Strada are un capăt,
Și capătul îi e rece,
Nu are niciun sens,
Nu trece nimenea.
Strada are un capăt,
Și capătul îi e rece,
Nu are niciun sens,
Nu trece nimenea.
Pe strada liniștită
Ușile sunt ferecate
Și chiar visele mor
Fără credință și tandrețe.
Pe strada liniștită
Sunt lacrimi ostenite,
Pe strada liniștită
Mereu e noapte adâncă.
Pe strada liniștită
Sunt lacrimi ostenite,
Pe strada liniștită
Mereu e noapte adâncă.