Preasfântă Maria, tu știi că sunt om onest
Mă mândresc cu castitatea mea
Preasfântă Maria, tu știi că eu sunt mai curat
Decât mulțimea josnică și rea
Deci spune-mi, Maria,
Cum se face că o văd
Și mă aprinde un foc pârjolitor
O văd și lumina din părul ei întunecat
Mă arde și atunci nu mai am control
Infernul, în flăcări mă îndeamnă la păcat
Dorința ce arde mă face vinovat
Nu-i vina mea, sunt nepătat
Doar vraja ei mă amăgește neîncetat
Nu-i vina mea, că Dumnezeu
Vrea să-mi încerce sufletul nevinovat
Preasfântă Maria, ajută-mă să pot lupta
Cu focul ce a cuprins ființa mea
Și dă-i Esmeraldei osânda veșnică și grea
Sau fă să fie a mea și doar a mea
- Domnule Frollo, țiganca a evadat!
- Ce?
- Nu e în catedrală! A plecat!
- Dar cum? Dar nu contează, pleacă, netotule! O găsesc eu, o voi găsi chiar dacă trebuie să ard tot Parisul!
Și flăcări să ardă
E rândul tău acum
Alege sau pace să nu mai ai nicicum!
Că e milă, Doamne! Milă cerem, Doamne!
Vreau să fie a mea sau va fi scrum!