Din cântecul de altădat nimic n-a mai rămas,
Și chiar de l-aș cânta acum, nu am același glas.
Îngenunchiată-n fața ta, cu vorbe de alint,
Eu îți juram că te iubesc, dar tu credeai că mint.
N-ai vrut să crezi un gând curat,
Un dor ce l-am uitat.
N-ai vrut să crezi în stelele ce-ți dăruiam din cer,
N-ai vrut să crezi că te iubesc și că iubire-ți cer.
Cu alta tu mergeai la braț, și eu te întâlneam,
Voiam să par nepăsătoare, de-ai ști cât sufeream.
Când ninse tâmplele-ți vor fi, ca florile de măr,
Vei ști că doar iubirea mea a fost un adevăr.
N-ai vrut să crezi un gând curat,
Un dor ce l-am uitat.
N-ai vrut să crezi în stelele ce-ți dăruiam din cer,
N-ai vrut să crezi că te iubesc și că iubire-ți cer.
La la la la...
N-ai vrut să crezi,
N-ai vrut să crezi,
N-ai vrut să crezi...