Ar fi prea banal
Pentru povestea noastră veşnicul final
Să năruim cupola unei mari iubiri
Într-un moloz de amintiri.
Uiţi tot ce-am clădit
Şi epilogul-l pregăteşti acum grăbit,
Crezând că dragostea o ştergi dintr-un condei,
C-ar fi de ajuns numai să vrei.
Dar n-ai să mă poţi uita
N-ai să mă poţi uita,
Oricât de mult ai încerca.
Când orişice nimic,
Un lucru cât de mic
Dorul de mine îl va-nvia.
El te va urmări
Şi te va regăsi
În orice loc vei fi, zi de zi.
N-ai să mă poţi uita,
N-ai să mă poţi uita,
Îţi porunceşte dragostea.
Marea val cu val
Poate să şteargă în nisip dar şi pe mal,
Dar când pe plajă mâine singur vei veni,
Urmele mele îţi vor lipsi.
Cuibul când e gol
Vezi rândunelele stinghere dând ocol
Par c-ar voi să fie totul cum a fost,
Altminteri cuibul n-are rost.
N-ai să mă poţi uita
N-ai să mă poţi uita
Oricât de mult ai încerca.
Când orişice nimic,
Un lucru cât de mic
Dorul de mine îl va-nvia,
El te va urmări
Şi te va regăsi
În orice loc vei fi, zi de zi.
N-ai să mă poţi uita,
N-ai să mă poţi uita,
Îţi porunceşte dragostea.
N-ai să mă poţi uita,
N-ai să mă poţi uita,
Oricât de mult ai încerca.
Când orişice nimic,
Un lucru cât de mic
Dorul de mine îl va-nvia.
El te va urmări
Şi te va regăsi
În orice loc vei fi, zi de zi.
N-ai să mă poţi uita,
N-ai să mă poţi uita,
Îţi porunceşte dragostea,
Îţi porunceşte inima.