Acum sfârşitu-i colea,
Și am în față cortina de final,
Amice, îţi spun senin,
Îmi ţin crezul, de care-s sigur.
Am trăit o viață,
Am bătut fiece cale
Și mult, mai mult de-atât,
Am făcut-o în felul meu.
Regrete am câteva,
Dar iarăși spun, nu le-aș mai aminti,
Că am făcut ce trebuia să fac,
Le-am dus pe toate la sfârșit, fără excepţie.
Mi-am plănuit orice parcurs,
Toți pașii atent de-a lungul căii
Şi-așa, mai mult de-atât,
Am făcut-o în felul meu.
Da, au fost și clipe, eu cred că ştii,
Când am sărit prea tare calul,
Dar până la urmă, dacă am mai fost trântit,
Am înghițit și am scuipat,
Am înfruntat totul şi în picioare am stat
Şi am făcut-o în felul meu.
Am iubit, râs şi plâns,
Am avut încercări şi ale mele pierderi.
Acum, când lacrimile s-au uscat,
Totul mi se pare atât de nostim...
Zic că le-am făcut pe toate,
Şi aș putea să spun, fără rezervă,
"Nu, nu, nu, nu eu...
Am făcut-o în felul meu".
Căci ce-i un om? Ce îi e dat?
Dacă nu se are pe sine, nu are nimic...
Să spună totul aşa cum simte,
Nu vorbe de om îngenunchiat,
Trecutu-mi dovedește, am înfruntat loviturile
Şi am făcut-o în felul meu.
În felul meu.